PROCEDURA SPECIALĂ DE STABILIRE A CAZURILOR DE MALPRAXIS CONFORM LEGISLAȚIEI ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII

În vederea stabilirii posibilității de angajare a răspunderii civile a personalului medical conform Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, trebuie analizată noțiunea de malpraxis astfel cum este definită de art. 653 alin. 1 lit. a) din dispozițiile legale menționate mai sus, respectiv: malpraxisul este eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.

Răspunderea profesională presupune atragerea consecințelor legale pentru faptele comise în exercitarea unei profesii, respectiv într-un domeniu de activitate cu propriile reguli de conduită.

Termenul de eroare prevăzut în definiția legală face referire la sensul comun de greșeală, putând trage concluzia că, potrivit Legii nr. 95/2006, malpraxisul reprezintă conduita greșită, comisă de un profesionist. 

Cu privire la procedurile parcurse pentru stabilirea cazurilor de malpraxis săvârșite de personalul medical, reglementate de art. 679-685 din Legea nr. 95/2006, aceasta fiind completată cu Ordinul Ministrului Sănătăți nr. 1343/2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, atragem atenția asupra faptului că persoana prejudiciată, reprezentantul legal al victimei sau moștenitorul persoanei decedate în urma comiterii unui act de malpraxis poate să depună o sesizare scrisă către Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis, aceasta funcționând la nivelul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti. 

Conținutul sesizării este detaliat în prevederile art. 25 din Ordinul Ministrului Sănătăți nr. 1343/2006, menționând că trebuie adăugate petiției dovezile medicale în vederea stabilirii cazului de malpraxis semnalat,

Comisia desemnează, în vederea strângerii probelor necesare pentru soluționarea dosarului, un expert sau un grup de experți, aceștia fiind selectați prin prin tragere la sorţi din lista judeţeană a experţilor. Experții desemnați în cauză vor întocmi un raport pe baza căruia Comisia va lua o decizie.

Printre atribuțiile Comisiei precizăm că, potrivit art. 34 din Ordinul Ministrului Sănătăți nr. 1343/2006, aceasta stabileşte, prin decizie, dacă în cauză a fost sau nu o situaţie de malpraxis, având în vedere, obligatoriu, cel puţin următoarele criterii:

a)existenţa unei fapte produse în exercitarea unei activităţi de prevenţie, diagnostic şi tratament;

b)fapta să fie cauzatoare de prejudiciu patrimonial sau moral;

c)vinovăţia făptuitorului;

d)raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.

Împotriva deciziei emise de Comisie, asiguratorul sau oricare dintre părţile implicate care nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta în termen de 15 zile de la comunicare, conform art. 684 din Legea nr. 95/2006.

Menționăm că sesisarea Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis este o procedură cu un caracter aleatoriu, articolul de lege menționat mai sus  statuând că “procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiţie, potrivit dreptului comun”.

Cu privire la liberul acces în justiție a persoanei prejudiciate de săvârșirea unui act de malpraxis de către profesioniștii din domeniul medical,  Înalta Curte de Casație și Justiție – Sectia I Civilă a statuat prin Decizia nr. 1556 din 11 octombrie 2023 următoarele:

“Legea nr. 95/2006 reglementează două categorii de litigii relative la răspunderea profesioniștilor din domeniul medical în caz de malpraxis, recunoscând persoanei prejudiciate dreptul la acţiune pe temeiul normelor de drept comun privitoare la răspunderea civilă delictuală, fără vreo condiționare în legătură cu procedura stabilirii cazurilor de malpraxis reglementată prin art.679-685 din lege.

Examinarea conținutului normativ al acestor norme evidențiază că legiuitorul a reglementat la dispoziţia persoanei prejudiciate posibilitatea de a iniția o procedură de constatare a cazului de malpraxis reclamat prealabil sesizării vreunei instanţe de judecată cu o cerere în despăgubire pentru repararea prejudiciului suferit adresată Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională, iar prin art. 684 alin.(3) din aceeaşi lege a stabilit care este raportul dintre aceasta şi procedura judiciară de drept comun, ce permite persoanei prejudiciate sesizarea instanţei de judecată, pe temei delictual, pentru constatarea, printre altele, şi a existenţei sau inexistenței cazului de malpraxis, asemenea oricărui fapt ilicit reclamat, şi, după împrejurări, cuantificarea despăgubirilor cuvenite.

Astfel, art.684 alin. (3) din Legea nr.95/2006 prevede că procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiție potrivit dreptului comun. Or, procedura stabilirii cazurilor de malpraxis la care norma de drept menţionată face trimitere este aceea prevăzută de art. 679-685 din Legea nr.95/2006, iar accesul liber la justiție semnifică, în plan procesual, dreptul persoanei prejudiciate prin malpraxis de a se adresa instanţei de judecată de drept comun fără vreo condiționare în legătură cu desfăşurarea sau nu a procedurii de stabilire a cazului de malpraxis reclamat de către Comisia de monitorizare şi competenţa profesională.

Prin urmare, Legea nr. 65/2006 nu numai că nu statuează cu privire la obligaţia părţii prejudiciate de a opta între procedura alternativă de stabilire a cazului de malpraxis, ce include şi procedura de contestare a deciziei emise de comisia medicală, pe de o parte, şi procedura judiciară de drept comun, pe de altă parte, ci prevede explicit că recurgerea la procedura alternativă nu o împiedică să formuleze acţiune în despăgubire în justiție, potrivit dreptului comun. “